miercuri, 13 februarie 2008
care este capitala...?
e incredibil cat de ignorant sunt... eu la 7 ani nu stiam care e capitala cambodgiei.. sunt sigur de asta... nu prea sunt convins ca o stiam pe cea a frantei, angliei sau sua. sau poate doar au mai evoluat lucrurile de acum 21 de ani si dintr-odata copii sunt mult mai culti si mai interesati ... oricum.. undeva departe.. in nord-vestul cambodgiei.. considerata (pe buna dreptate) third world country ...printre mormanele de gunoi, colibele din chirpici si hotelurile Le Merdian si The Prince of Angkor .. si-a facut loc un mic pui de cambodgian.. in picioarele goale si cu hainele rupte... cu ochi sclipitori si zambet nebun.. care la la auzirea cuvantului romania a reactionat prompt "oh, capital bucharest" :)!:)!:)!
duminică, 10 februarie 2008
ma mai gandesc
e miezul noptii si noi suntem intr-un bar unde bem vin (eu), bere (luci) sau cocktailuri exotice (albert).. si mancam cu totii chicken curry.. o specialitate traditionala... desi initial indiana.. adaptata locului prin mirodenii locale si alte ingrediente.. desi putin picant.. absolut delicios.\
imi permit vreo 2-3 minute la net pentru ca sunt singurul care nu e absorbit de nu stiu exact ce meci din liga engleza. dupa cum spuneam.. nici picior de localnic.. in afara de absolut superbele fete de la bar.
hai sa o luam putin mai sistematic. prima destinatie dupa singapore a fost chiang mai nordul tailandei. deja o alta lume decat cea din care veneam (ma refer la singapore). a fost senzatia pe care o traiesc cand ma intorc de la londra la bucuresti. din pacate nu mai tin minte multe lucruri.. vreau doar sa povestesc putin despre excursia de o zi pe care am facut-o in regiune. excursiile astea...(apropo.. lucrul asta e valabil in absolut toate regiunile din tioate tarile din zona) sunt organizate de 2-3 firme (tour-operators) insa se vand de sute (nu exagerez) de agentii.. si chiar localnici. fac o paranteza ca sa mentionez despre adapatarea asiatica a unui concept capitalist si anume acela de servicii integrate. daca cumva cineva crede ca soferul de taxi (sau de tuc-tuc) este doar sofer .. se inseala amarnic. ei iti pot oferi absolut, Absolut, orice! rezervare la hotel, bilete de tren, autobuz, vapor, bilete la muzee, croitori, frizeri, femei, baruri, droguri.. Orice.
Pentru ca intreg sistemul turistic este o jungla concurentiala care se bazeaza pe comisioane. Asa ca se castiga din orice!....
ma opresc putin.. revin.. chiar pe postarea asta
imi permit vreo 2-3 minute la net pentru ca sunt singurul care nu e absorbit de nu stiu exact ce meci din liga engleza. dupa cum spuneam.. nici picior de localnic.. in afara de absolut superbele fete de la bar.
hai sa o luam putin mai sistematic. prima destinatie dupa singapore a fost chiang mai nordul tailandei. deja o alta lume decat cea din care veneam (ma refer la singapore). a fost senzatia pe care o traiesc cand ma intorc de la londra la bucuresti. din pacate nu mai tin minte multe lucruri.. vreau doar sa povestesc putin despre excursia de o zi pe care am facut-o in regiune. excursiile astea...(apropo.. lucrul asta e valabil in absolut toate regiunile din tioate tarile din zona) sunt organizate de 2-3 firme (tour-operators) insa se vand de sute (nu exagerez) de agentii.. si chiar localnici. fac o paranteza ca sa mentionez despre adapatarea asiatica a unui concept capitalist si anume acela de servicii integrate. daca cumva cineva crede ca soferul de taxi (sau de tuc-tuc) este doar sofer .. se inseala amarnic. ei iti pot oferi absolut, Absolut, orice! rezervare la hotel, bilete de tren, autobuz, vapor, bilete la muzee, croitori, frizeri, femei, baruri, droguri.. Orice.
Pentru ca intreg sistemul turistic este o jungla concurentiala care se bazeaza pe comisioane. Asa ca se castiga din orice!....
ma opresc putin.. revin.. chiar pe postarea asta
superba mizerie
de la ultima postare si pana astazi au trecut cred mai bine de doua saptamani... de multe ori am inceput sa scriu cate ceva, dupa care am renuntat... traiesc niste momente fantastice si nu imi dau seama cum ar trebui sa pun aceste lucruri in cuvinte pentru a reda cat mai fidel emotiile si senzatiile prin care trec. nici macar miile (si nu exagerez) de poze pe care le-am facut nu vor putea niciodata sa redea atmosfera aceasta de aici... atat de diferita de cea cu care suntem obisnuiti pe strazile europene.
parca nici mie nu imi vine sa cred cand o spun dar intr-adevar.. sunt in phnom penh, in capitala cambodgiei, una dintre cele mai sarace tari din lume. si de cand nu am mai scris nimic... am trecut prin tailanda.. si mai ales prin vietnam. si doamne! ce experienta a fost asta. ieri aveam senzatia ca toata excursia asta se apropie de final si nu mai am nimic nou de vazut.. gresit.. in fiecare zi descopar ceva nou.. ba nu, in fiecare minut. stiu ca ce scriu acum suna foarte dezordonat.. de asta sper sa nu citteasca prea multi.. dar nu pot sa mai las lucrurile sa treaca prin mine fara sa le povestesc ... amintirile raman,, dar senzatiile se pierd incet incet.
sper sa apuc sa spun la un moment dat si despre tailanda si vietnam.. dar acum vreau sa povestesc putin despre cambodgia
nu puteti sa va imaginati contraste mai puternice decat aici.. mizerie si saracie absoluta, copii bolnavi zacand pe marginea drumului.. iar pe partea cealalta a strazii.. vile luxoase, masini de sute de mii de dolari si terase sclipitoare pentru turisti. nu gasesc cuvintele prin care sa descriu insa frumusetea oamenilor. exact cum ati citit... frumusetea oamenilor. sunt superbi!!!! femei, barbati si copii... cambodgienii sunt o rasa aparte .. poate mai aproape de Dumnezeu.. pentru ca au cu adevarat ceva magic. te privesc in ochi cu mult curaj si demnitate.. iar ochii lor sclipesc, zambesc.. te umplu de o caldura.. pe care nu o intelegi dar te face cu o picatura mai fericit.
nu, sa nu credeti ca sunt high...(desi nu ar fi greu... ca o paranteza.. la terase se gaseste in meniu "happy pizza".. pentru cei care viseaza la amsterdam.. nu va fi greu sa isi dea seama care este ingredientul de baza la aceasta specialitate culinara). dar e greu... e foarte greu sa zambesti celor din jur.. cand iti dai seama cat de mult se bucura pentru cei 50 de centi lasati ca tip... si mai ales cand vezi copiii... dupa cum spuneam mai devreme.. cei mai fumosi copii din lume sunt aici... nu am nici un dubiu. albert si luci se ingrijorau ca dau semne de pedofilie :)... nu, nu inteleg in acest fel frumusetea copiilor, sunt doar niste mici ingeri si nu ma pot abtine sa nu remarc acest lucru... insa nu recomand nimanui care e mai sensibil sa manance la o terasa deschisa spre strada.. de la prima inghititura esti inconjurat de 3-4 copii in picioarele goale.. care te privesc drept in ochi si iti cer sa imparti cu ei tot ce ai in fata.. nu asta ar fi o problema.. ci faptul ca daca o faci.. in 10 secunde mai apar inca 10.. mai frumosi.. mai saraci.. mai tristi.. mai infometati. poate suna ciudat ca desi vin din romania.. unde se intalnesc aceste lucruri destul de des.. m-au marcat astazi atat de tare. pur si simplu nu stiu sa spun de ce m-au impresionat mai tare decat acasa.
incercati sa negociati cu copii de 8-10 ani care vand carti pe strada.. de fapt vin la tine la masa sa-ti vanda... sunt smart.. discuta (da, intr-o engleza mult mai buna decat intalnesti in ultra-turistica tailanda), iti zambesc.. iti dau replici prin care te pun la punct... sunt pur si simplu niste oameni de care nu poti sa nu te atasezi.
plec acum... dar revin.. m-am incalzit numai repovestind acum aceste momente.. oricum.. mergem sa bem o bere.. sper ca undeva unde sa fie multi localnici.. desi nu stiu cati dintre ei isi permit un asemenea lux.
revin
parca nici mie nu imi vine sa cred cand o spun dar intr-adevar.. sunt in phnom penh, in capitala cambodgiei, una dintre cele mai sarace tari din lume. si de cand nu am mai scris nimic... am trecut prin tailanda.. si mai ales prin vietnam. si doamne! ce experienta a fost asta. ieri aveam senzatia ca toata excursia asta se apropie de final si nu mai am nimic nou de vazut.. gresit.. in fiecare zi descopar ceva nou.. ba nu, in fiecare minut. stiu ca ce scriu acum suna foarte dezordonat.. de asta sper sa nu citteasca prea multi.. dar nu pot sa mai las lucrurile sa treaca prin mine fara sa le povestesc ... amintirile raman,, dar senzatiile se pierd incet incet.
sper sa apuc sa spun la un moment dat si despre tailanda si vietnam.. dar acum vreau sa povestesc putin despre cambodgia
nu puteti sa va imaginati contraste mai puternice decat aici.. mizerie si saracie absoluta, copii bolnavi zacand pe marginea drumului.. iar pe partea cealalta a strazii.. vile luxoase, masini de sute de mii de dolari si terase sclipitoare pentru turisti. nu gasesc cuvintele prin care sa descriu insa frumusetea oamenilor. exact cum ati citit... frumusetea oamenilor. sunt superbi!!!! femei, barbati si copii... cambodgienii sunt o rasa aparte .. poate mai aproape de Dumnezeu.. pentru ca au cu adevarat ceva magic. te privesc in ochi cu mult curaj si demnitate.. iar ochii lor sclipesc, zambesc.. te umplu de o caldura.. pe care nu o intelegi dar te face cu o picatura mai fericit.
nu, sa nu credeti ca sunt high...(desi nu ar fi greu... ca o paranteza.. la terase se gaseste in meniu "happy pizza".. pentru cei care viseaza la amsterdam.. nu va fi greu sa isi dea seama care este ingredientul de baza la aceasta specialitate culinara). dar e greu... e foarte greu sa zambesti celor din jur.. cand iti dai seama cat de mult se bucura pentru cei 50 de centi lasati ca tip... si mai ales cand vezi copiii... dupa cum spuneam mai devreme.. cei mai fumosi copii din lume sunt aici... nu am nici un dubiu. albert si luci se ingrijorau ca dau semne de pedofilie :)... nu, nu inteleg in acest fel frumusetea copiilor, sunt doar niste mici ingeri si nu ma pot abtine sa nu remarc acest lucru... insa nu recomand nimanui care e mai sensibil sa manance la o terasa deschisa spre strada.. de la prima inghititura esti inconjurat de 3-4 copii in picioarele goale.. care te privesc drept in ochi si iti cer sa imparti cu ei tot ce ai in fata.. nu asta ar fi o problema.. ci faptul ca daca o faci.. in 10 secunde mai apar inca 10.. mai frumosi.. mai saraci.. mai tristi.. mai infometati. poate suna ciudat ca desi vin din romania.. unde se intalnesc aceste lucruri destul de des.. m-au marcat astazi atat de tare. pur si simplu nu stiu sa spun de ce m-au impresionat mai tare decat acasa.
incercati sa negociati cu copii de 8-10 ani care vand carti pe strada.. de fapt vin la tine la masa sa-ti vanda... sunt smart.. discuta (da, intr-o engleza mult mai buna decat intalnesti in ultra-turistica tailanda), iti zambesc.. iti dau replici prin care te pun la punct... sunt pur si simplu niste oameni de care nu poti sa nu te atasezi.
plec acum... dar revin.. m-am incalzit numai repovestind acum aceste momente.. oricum.. mergem sa bem o bere.. sper ca undeva unde sa fie multi localnici.. desi nu stiu cati dintre ei isi permit un asemenea lux.
revin
Abonați-vă la:
Postări (Atom)