duminică, 10 februarie 2008

superba mizerie

de la ultima postare si pana astazi au trecut cred mai bine de doua saptamani... de multe ori am inceput sa scriu cate ceva, dupa care am renuntat... traiesc niste momente fantastice si nu imi dau seama cum ar trebui sa pun aceste lucruri in cuvinte pentru a reda cat mai fidel emotiile si senzatiile prin care trec. nici macar miile (si nu exagerez) de poze pe care le-am facut nu vor putea niciodata sa redea atmosfera aceasta de aici... atat de diferita de cea cu care suntem obisnuiti pe strazile europene.
parca nici mie nu imi vine sa cred cand o spun dar intr-adevar.. sunt in phnom penh, in capitala cambodgiei, una dintre cele mai sarace tari din lume. si de cand nu am mai scris nimic... am trecut prin tailanda.. si mai ales prin vietnam. si doamne! ce experienta a fost asta. ieri aveam senzatia ca toata excursia asta se apropie de final si nu mai am nimic nou de vazut.. gresit.. in fiecare zi descopar ceva nou.. ba nu, in fiecare minut. stiu ca ce scriu acum suna foarte dezordonat.. de asta sper sa nu citteasca prea multi.. dar nu pot sa mai las lucrurile sa treaca prin mine fara sa le povestesc ... amintirile raman,, dar senzatiile se pierd incet incet.
sper sa apuc sa spun la un moment dat si despre tailanda si vietnam.. dar acum vreau sa povestesc putin despre cambodgia
nu puteti sa va imaginati contraste mai puternice decat aici.. mizerie si saracie absoluta, copii bolnavi zacand pe marginea drumului.. iar pe partea cealalta a strazii.. vile luxoase, masini de sute de mii de dolari si terase sclipitoare pentru turisti. nu gasesc cuvintele prin care sa descriu insa frumusetea oamenilor. exact cum ati citit... frumusetea oamenilor. sunt superbi!!!! femei, barbati si copii... cambodgienii sunt o rasa aparte .. poate mai aproape de Dumnezeu.. pentru ca au cu adevarat ceva magic. te privesc in ochi cu mult curaj si demnitate.. iar ochii lor sclipesc, zambesc.. te umplu de o caldura.. pe care nu o intelegi dar te face cu o picatura mai fericit.
nu, sa nu credeti ca sunt high...(desi nu ar fi greu... ca o paranteza.. la terase se gaseste in meniu "happy pizza".. pentru cei care viseaza la amsterdam.. nu va fi greu sa isi dea seama care este ingredientul de baza la aceasta specialitate culinara). dar e greu... e foarte greu sa zambesti celor din jur.. cand iti dai seama cat de mult se bucura pentru cei 50 de centi lasati ca tip... si mai ales cand vezi copiii... dupa cum spuneam mai devreme.. cei mai fumosi copii din lume sunt aici... nu am nici un dubiu. albert si luci se ingrijorau ca dau semne de pedofilie :)... nu, nu inteleg in acest fel frumusetea copiilor, sunt doar niste mici ingeri si nu ma pot abtine sa nu remarc acest lucru... insa nu recomand nimanui care e mai sensibil sa manance la o terasa deschisa spre strada.. de la prima inghititura esti inconjurat de 3-4 copii in picioarele goale.. care te privesc drept in ochi si iti cer sa imparti cu ei tot ce ai in fata.. nu asta ar fi o problema.. ci faptul ca daca o faci.. in 10 secunde mai apar inca 10.. mai frumosi.. mai saraci.. mai tristi.. mai infometati. poate suna ciudat ca desi vin din romania.. unde se intalnesc aceste lucruri destul de des.. m-au marcat astazi atat de tare. pur si simplu nu stiu sa spun de ce m-au impresionat mai tare decat acasa.
incercati sa negociati cu copii de 8-10 ani care vand carti pe strada.. de fapt vin la tine la masa sa-ti vanda... sunt smart.. discuta (da, intr-o engleza mult mai buna decat intalnesti in ultra-turistica tailanda), iti zambesc.. iti dau replici prin care te pun la punct... sunt pur si simplu niste oameni de care nu poti sa nu te atasezi.
plec acum... dar revin.. m-am incalzit numai repovestind acum aceste momente.. oricum.. mergem sa bem o bere.. sper ca undeva unde sa fie multi localnici.. desi nu stiu cati dintre ei isi permit un asemenea lux.
revin

Un comentariu:

fcn61 spunea...

:-) mi-a placut mult povestea asta! chiar ti-as da un job-part time... sa povestesti despre copii!

have fun