... si am plecat.. departe

nici nu stiu cat o sa fiu in stare sa scriu la ora asta. sunt mort de oboseala, ochii imi sunt aproape inchisi... sunt sigur ca voi fi destul de incoerent dar sunt sigur ca pana maine voi uita multe din lucrurile pe care vreau sa le scriu asa ca prefer varianta dezordonata ...
anyway... am vrut sa scriu multe si despre mica vacanta de iarna de la piatra neamt... dar nu am reusit sa ma mobilizez.. ar fost multe lucruri frumoase de spus. dar in nici un caz acum... la ora 1.50 am, la peste 30 de grade, in livingul apartamentului lui albert din singapore, nu am sa ma apuc sa povestesc despre zapezile de la piatra neamt :)
iata ca in mod subtil am ajuns la ce era mai important... doamnelor, domnisoarelor si domnilor... sa bata tobele... ma tare.... yeeeaahhhh... sunt in singapore!!!!!
nici nu stiu de unde sa incep... poate de la costumele stewardeselor de la singapore airlines:) problema mea este ca nu as fi deloc in stare sa descriu superbele rochii (de fapt nici nu stiu daca chestiile alea se numesc rochii sau nu.. oricum erau superbe). sper sa nu uit ca la intoarcere sa fac poze pe care sa le pun aici ca sa vedeti despre ce vorbesc. haideti sa vorbim putin despre escala la dubai. pentru cei care il cunosc pe luci (prieten bun si colegul meu in aceasta excursie) nu va fi nici o mirare cand le voi spune cat a incercat sa ma convinga sa-mi schimb pasaportul pentru ca voi avea mari probleme cu aterizarea in emiratele arabe unite din cauza vizelor mele de israel. dupa verificari la ambasada din bucuresti am inteles ca panicile lui luci nu sunt justficate asa ca am renuntat la temerara incercare de a-mi schimba pasaportul in regim de urgenta. trebuie sa mentionez ca pe durata escalei pasagerii puteau alege sa coboare sau sa ramana in avion. la aterizarea in dubai am intrebat totusi pe "flight superviser" daca stie cumva despre restrictii de acest gen. la care raspunsul lui a fost "no sir, but considering where we are, i would strongly advise you to remain in the plane". luci care era langa mine... a zambit satisfacut, gata sa coboare tinand in mana pasaportul lui nou noutz. (dar la care, by the way, nu a putut sa schimbe numele de leibovici.. chiar si cu taxa de urgente de la pasapoarte :))
orgoliul meu s-a umflat instantaneu... si am decis ca riscul de a-mi petrece urmatoarea perioada prin beciuri arabesti nu era atat de infricosator.. asa ca am decis intantaneu ca e cazul sa fiu curajos.
ei... momentul in care am trecut de primul control a fost si cel in care mi s-a taiat respiratia si asta nu pentru ca s-ar fi hotarat emiratzii sa-mi faca o "bucurie" ci pentru ca dintr-odata... am avut senzatia ca am intrat intr-o padure de palmieri!!! senzatia de statiune de lux a urmat imediat caci printre palmierii giganti au inceput sa se intrevada restaurante elegante si magazine superbe si fantani arteziene.imi cer scuze daca nu e m-am facut inteles... asta era in interiorul aeroportului :)
... stiti ce... cedez... sunt prea obosit.. promit sa imi fac maine timp sa continu.. oricum mi-am notat pe o bucatzica de hartie lucuruile despre care as vrea sa povestesc...
mai e si maine o zi... de fapt, ce zi e azi? miercuri, joi... sau e deja vineri...? si cat o mai fi ceasul...? hmmmm... destul de confuz...